Interiorul Soarelui - o gaura neagra?

In interiorul Soarelui nostru este un gol. O masa echivalenta cu 1500 de Pamanturi a disparut. Urmarirea acestui lucru in timp ar putea schimba modul in care vedem stelele.

Exista o gaura in interiorul Soarelui. Chiar in mijloc. O masa de dimensiunea a 1500 de Pamanturi a dispărut pur si simplu. O mare parte din ceea ce stim despre comportamentul soarelui spune ca ar trebui sa fie acolo – dar cand interpretam datele codificate in lumina soarelui, acea masa nu se vede nicaieri.

Analiza transmisiei sunetului si luminii de la suprafata Soarelui folosind un nou model tridimensional, spre deosebire de modelele obișnuite 2D, sugereaza ca Soarele are o compozitie chimica cu mult diferita fata de ce se presupunea anterior.

Si anume, pare sa existe semnificativ mai putine elemente grele (mai grele decat hidrogenul si heliul, ceea ce astronomii numesc metale) decat au fost estimate folosind modelele invechite care fac calcule bazate pe o suprafata complet plana a Soarelui, ceea ce nu este o reprezentare precisa.

Metalele lipsa din interiorul Soarelui ne arata ca exista o masa mare, de cateva miliarde de megatone, de material care nu este inca identificat.

O posibilitate care a fost sugerata este ca nucleul Soarelui poate fi alcatuit dintr-o cantitate semnificativa de asa-numita materie intunecata – o sursa de masa care exercita forta gravitationala, dar nu interactioneaza la fel ca materia obisnuita.

Se presupune adesea ca suprafata unei structuri poate fi reprezentata in mod corespunzator ca o zona bidimensionala, complet plana si lipsita de orice adancime.

Cu toate acestea, in realitate, suprafetele bidimensionale nu exista. Daca sunt marite suficient, chiar si cea mai aparenta suprafata plana are o structura tridimensionala. Acest lucru poate pune o problema atunci cand fizica care a fost formulata folosind doua dimensiuni este reexaminata folosind un model 3D mai realist.

Interiorul Soarelui – o noua perspectiva

O astfel de situatie a aparut atunci cand astronomul Martin Asplund a renuntat la modelul obisnuit 2D al suprafetei Soarelui si, in schimb, a folosit un supercomputer pentru a-l modela ca suprafata tridimensionala. Asplund spera sa formuleze un model mai precis pentru analiza datelor spectrale si seismologice pentru a intelege mai bine interiorul Soarelui.

Intrucat interiorul nu poate fi observat direct, emisiile de sunet si lumina emanate de la suprafata Soarelui sunt o fereastra catre interior. Noul model al lui Asplund a scos la iveala o revelatie fascinanta si controversata, datele seismologice si spectrofotometrice indicand faptul ca Soarele are elemente semnificativ mai putin grele decat a fost calculat anterior (folosind modelul 2D).

Deoarece lumina si sunetul trec prin elementele grele in mod diferit fata de elementele usoare precum hidrogenul si heliul, calculele actualizate ale lui Asplund au sugerat o compozitie chimica extrem de diferita pentru Soare.

Absenta elementelor grele reprezinta cateva miliarde de megatone de materie lipsa (echivalentul a aproximativ 1500 de Pamanturi).

Solutia la aparenta enigma este sa afirmam ca exista o forma de materie in centrul Soarelui – aproximativ 1027 kilograme – care nu se comporta asemanator starilor obisnuite ale materiei.

Poate ca sub temperaturile si presiunile extreme ale regiunii interioare materia capată diferite proprietati cuantice si a modificat opacitatea sau rezonantele acustice.

Jim Bailey, de la Sandia National Laboratories din New Mexico, pare sa confirme ca acest lucru este intr-adevar posibil atunci cand a folosit Z Pulsed Power Facility, sau masina Z, pentru a expune materia la temperaturi si presiuni echivalente cu cele gasite in anumite locatii din interiorul Soarelui.

O alta posibila explicatie este ca o anumita forma de materie intunecata se afla in centrul Soarelui, reprezentand masa, dar care interactioneaza slab cu emisiile fononice si fotonice de propagare. Natura exacta a materiei intunecate ramane insa un mister.

Au circulat mai multe propuneri: de la noi surse de materie, cum ar fi particule masive care interactioneaza slab (WIMPS), axiuni, pana la gauri negre primordiale si dinamica superfluida a dimensiunii spatiu-timp.

O analiza suplimentara si evolutia supercomputerelor ar putea incepe sa dezvaluie ceea ce se afla in interiorul Soarelui, dar deocamdata tot ccea ce este sigur este ca modelul conventional nu ofera explicatii care se potrivesc cu observatiile.

Urmariti acest site – curiozitati stiinta – pentru a afla si alte lucruri noi si interesante despre universul in care traim.

Sursa: newscientist.com, resonancescience.org.

Acest articol a fost sustinut de cititori ca tine.

Misiunea noastra este sa oferim publicului stiri precise si captivante despre stiinta. Aceasta misiune nu a fost niciodata mai importanta decat este astazi.

Nu putem face, insa, acest lucru fara tine.

Sprijinul tau ne permite sa pastram continutul acestui blog gratuit si accesibil. Investeste in jurnalismul stiintific donand chiar astazi.