Tuburi gigantice de plasma plutesc deasupra Pamantului

Le banuiam de mult, dar in 2015 astronomii au captat pentru prima data dovezi vizuale ale structurilor tubulare de plasma din straturile interioare ale magnetosferei care inconjoara Pamantul.

„Timp de peste 60 de ani, oamenii de stiinta au stiut ca aceste structuri exista, dar acum le-am vizualizat pentru prima data”, a afirmat Cleo Loi de la Centrul de Excelență ARC pentru Astrofizica All-sky (CAASTRO) si Școala de Fizica de la Universitatea din Sydney.

Ea este autorul principal al acestei cercetari, realizata ca parte a tezei sale universitare care a fost premiata si publicata in revista Geophysical Research Letters.

Descoperirea acestor tuburi de plasma este importanta, deoarece ele sunt cauza distorsiunilor nedorite ale semnalului care ar putea, de exemplu, sa afecteze sistemele noastre civile si militare de navigatie prin satelit. Deci, trebuie sa le intelegem.

Regiunea din jurul Pamantului ocupata de campul sau magnetic, numita magnetosfera, este umpluta cu plasma creata de atmosfera ionizata de lumina soarelui (vantul solar).

Vantul solar reprezinta un flux de plasma emis continuu de catre Soare in intreg spatiul interplanetar. Viteza de propagare a acestuia in apropierea Pamantului este de ordinul sutelor de km/s.

Actiunea sa asupra campului geomagnetic are un efect de comprimare a acestuia in regiunea frontala, respectiv de alungire in directia anti-solara. In acest fel ia nastere magnetosfera, definita ca regiunea din jurul Pamantului dominata de actiunea campului magnetic terestru.

Magnetosfera reprezinta astfel un scut care ne apara de particulele de energie prezente in vantul solar.

Limita inferioara a magnetosferei este ionosfera, iar deasupra se gaseste plasmasfera. In interiorul acestora exista o varietate de structuri plasmatice de forma ciudata, inclusiv tuburile.

Cercetatorii le-au determinat pozitia la aproximativ 600 km deasupra solului, in ionosfera superioara si par sa continue in sus in plasmasfera. Aici se termina atmosfera neutra si se trece la plasma spatiului cosmic.

Loi a folosit Murchison Widefield Array (MWA), un radiotelescop din desertul australian de vest. Ea a descoperit ca ar putea sa faca o harta a unor portiuni mari de cer si sa exploateze capacitatile instantanee rapide ale matricei obtinute pentru a crea un film – captand in mod eficient miscarile in timp real ale plasmei.

Loi a primit in anul 2015, pentru descoperirea sa, Premiul Bok al Societatii Astronomice din Australia.

Urmariti acest site – curiozitati stiinta – pentru a afla si alte lucruri noi si interesante despre universul in care traim.

Sursa: businessinsider.com, sciencealert.com.

Foto: CAASTRO/Mats Bjorklund.

Acest articol a fost sustinut de cititori ca tine.

Misiunea noastra este sa oferim publicului stiri precise si captivante despre stiinta. Aceasta misiune nu a fost niciodata mai importanta decat este astazi.

Nu putem face, insa, acest lucru fara tine.

Sprijinul tau ne permite sa pastram continutul acestui blog gratuit si accesibil. Investeste in jurnalismul stiintific donand chiar astazi.