Amintirile – cum sunt stocate, cum le recuperam

Amintirile (memoria) sunt elementele de baza ale creierului. Ele ne pot ajuta sa ne pastram siguranta si formeaza baza identitatii si a istorisirilor despre viata noastra.

Deci, cum stocheaza creierul amintirile si cum le recupereaza ulterior? Creierul uman se remodeleaza cu fiecare amintire noua. Acest lucru se intampla prin actiunile sinapselor sau prin micile goluri dintre celulele creierului, neuronii.

Neuronii comunica intre ei printr-un sistem electrochimic elegant. O modificare a sarcinii electrice a unei celule declanseaza eliberarea de substante chimice numite neurotransmitator la nivelul sinapselor.

Neurotransmitatorii sunt apoi preluati de neuronul de pe cealalta parte a golului, unde declanseaza schimbari electrice in acea celula.

In cele din urma, amintirile sunt codificate in circuite, iar sinapsele sunt doar un mijloc de a evidentia aceste circuite. Acest lucru se schimba in creier atunci cand apare o amintire, aveti acest circuit nou care codifica memoria.

Cand un neuron il stimuleaza continuu pe altul, conexiunea lor se intareste, ceea ce inseamna ca devine din ce in ce mai usor pentru ei sa se stimuleze reciproc pe masura ce timpul trece.

Cand comunica rar, legatura lor slabeste si uneori inceteaza sa comunice. La cel mai elementar nivel, creierul poate stoca amintiri prin consolidarea conexiunilor dintre retelele de neuroni.

In ce zona a creierului sunt stocate amintirile?

Amintirile umane sunt stocate in mai multe regiuni ale creierului. Cel mai important este hipocampul, care este de fapt o pereche de regiuni infipte adanc in creier si incovoiate ca niste caluti de mare.

Aceste regiuni pereche sunt importante pentru formarea initiala a memoriei si joaca un rol cheie in transferul amintirilor de la stocarea pe termen scurt la stocarea pe termen lung.

Memoria pe termen scurt dureaza doar 20 sau 30 de secunde inainte de a disparea.

De exemplu, s-ar putea sa va amintiti un numar nou de telefon doar cat timp e necesar pentru a-l forma, dar daca nu repetati numarul din nou si din nou, circuitele neuronale care au format acea memorie pe termen scurt vor inceta sa se mai activeze impreuna, iar memoria se va estompa.

Cand repetati informatiile sau cand incarcati sa va amintiti ceva, hipocampul se activeaza pentru a intari circuitele.

De-a lungul timpului insa, amintirile pe termen mai lung sunt transferate in neocortex, partea exterioara incretita a creierului, care este responsabila pentru o mare parte din experienta noastra constienta.

Desi, pentru ca nimic din creier nu este simplu, un studiu din 2017 publicat in revista “Science” a constatat ca unele ramasite din aceste amintiri pe termen lung raman si in hipocamp.

Amigdala, o regiune in forma de migdale a creierului uman care ajuta la procesarea emotiilor precum frica, joaca si ea un rol important in memorie.

Noi sinapse in pallium

Intr-un studiu publicat in luna ianuarie 2022, in jurnalul “Proceedings of the National Academy of Sciences”, cercetatorii au descoperit ca, atunci cand pestii au invatat sa asocieze lumina cu o senzatie dureroasa, au dezvoltat noi sinapse intr-o parte a unei regiuni a creierului numita pallium și au pierdut sinapsele intr-o alta parte a pallium-ului.

Pallium-ul este similar cu amigdala, iar partea din pallium-ul de peste in care sinapsele s-au intarit in studiu este plina de neuroni implicati in procesarea stimulilor durerosi, in timp ce pestii si-au pierdut sinapsele printre neuronii care proceseaza stimuli usor pozitivi sau neutri.

Emotia este o componenta importanta a formarii memoriei. Atat situatiile emotionale pozitive, cat si cele negative sunt mai bine amintite decat evenimentele neutre, probabil din motive ce tin de supravietuire.

Este probabil important sa ne aducem aminte de lucruri care au fost fie foarte bune pentru noi, fie foarte rele, periculoase.

Creierul elibereaza concentratii mai mari de neurotransmitatori in situatii care implica emotii mari, iar prezenta acestor neurotransmitatori poate intari circuitele memoriei din hipocamp.

Alte regiuni implicate in memorie sunt ganglionii bazali si cerebelul, care se ocupa de memoria motorie necesara, de exemplu, pentru a canta o piesa la pian.

De asemenea, este implicat si cortexul prefrontal, care ajuta la „memoria de lucru”, care este implicata atunci cand trebuie sa pastrati informatii suficient de mult pentru a le manipula, de exemplu atunci cand rezolvati o problema de matematica, potrivit Universitatii din Queensland.

Tainele memoriei

Formarea de noi neuroni joaca un rol important si in stocarea memoriei, chiar si in creierul adultilor. Oamenii de stiinta obisnuiau sa creada ca dupa adolescenta creierul inceteaza sa mai produca noi neuroni.

Insa, cercetarile din ultimele doua decenii au aratat ca si creierul adultilor produce noi neuroni, iar acesti neuroni sunt cheia pentru invatare si memorie.

Un studiu din 2019 din revista “Cell Stem Cell” a constatat ca hipocampul continua sa genereze noi neuroni chiar si la persoanele care au intre 80 si 90 de ani.

Este greu de observat formarea si procesarea memoriei intr-un creier care functioneaza. Sinapsele sunt mici si numeroase (exista in jur de un trilion in creierul unui om adult) si este greu sa faci imagini dincolo de suprafata creierului.

De asemenea, metodele de imagistica trebuie sa poata evita interferentele cu functionarea creierului. Noua tehnologie permite totusi noi descoperiri.

De exemplu, pentru a privi in creierul pestelui zebra in timp ce acesta invata sa asocieze o lumina intermitenta cu o senzatie neplacuta, cercetatorii modifica genomul pestelui, astfel incat acesta sa afiseze proteine ​​fluorescente pe sinapsele sale.

Se poate folosi apoi un microscop specializat pentru a face imagini ale acestor sinapse si pentru a le monitoriza, cu scopul de a observa eventualele modificari care pot aparea.

Amintirile si palatul memoriei

Intelegerea modului in care functioneaza amintirile este foarte importanta pentru a se trece la tratamentul unor boli precum Alzheimer, care provoaca pierderea memoriei.

De asemenea, intelegerea unora dintre particularitatile memoriei poate ajuta la imbunatatirea acesteia. De exemplu, hipocampul nu este implicat doar in cimentarea memoriei, ci si in orientarea spatiala.

Acest lucru are sens, avand in vedere importanta de a va aminti unde va aflati si unde ati fost atunci cand incercati sa va deplasati.

Oameni care realizeaza fapte uluitoare de memorare , precum amintirea numarului pi cu zeci de mii de cifre, adesea imprumuta abilitatile de memorie spatiala ale hipocampului pentru a face acest lucru.

Ei vor asocia mental fiecare element pe care doresc sa si-l aminteasca cu o locatie dintr-un spatiu imaginar – un truc numit palatul memoriei.

Imaginandu-si acest loc in minte, o persoana practicanta in aceasta tehnica isi poate aminti cantitati mari de informatii.

Este un lucru foarte ciudat, dar motivul pentru care functioneaza este ca hipocampul este deosebit de bun si predispus la cartografierea rutelor spatiale.

Urmariti acest site – curiozitati stiinta – pentru a afla si alte lucruri noi si interesante despre universul in care traim!

---

Sursa: cell.com, livescience.com, brainfacts.org.

Foto: Stephanie Grella, Ramirez Group, Boston University.

---

Acest articol a fost sustinut de cititori ca tine.

Misiunea noastra este sa oferim publicului stiri precise si captivante despre stiinta. Aceasta misiune nu a fost niciodata mai importanta decat este astazi.

Nu putem face, insa, acest lucru fara tine.

Sprijinul tau ne permite sa pastram continutul acestui blog gratuit si accesibil. Investeste in jurnalismul stiintific donand chiar astazi.