Planeta pitica ciudata de la marginea sistemului solar
Planeta pitica Haumea de la marginea sistemului solar, in forma de minge de fotbal, ne poate dezvalui noi indicii despre lumile inghetate.
Centura Kuiper, inelul de corpuri de gheata in forma de gogoasa care se intinde cu mult dincolo de orbita lui Neptun, gazduieste unele dintre cele mai ciudate obiecte din sistemul nostru solar.
In aceasta regiune inghetata, exista trilioane de comete, asteroizi si obiecte ceresti ramase din primele zile ale sistemului nostru solar, unele dintre ele cu care multi oameni ar putea fi deja familiarizati, ca Pluto, Eris si Makemake.
Cu toate acestea, una dintre cele mai interesante ciudatenii ale sale este planeta pitica, Haumea.
De ce planeta pitica Haumea este atat de ciudata
Desi a fost descoperita cu mai putin de doua decenii in urma, informatiile despre aceasta planeta pitica sunt rare, deoarece telescoapelor de pe Pamant le este greu sa faca masuratori precise din cauza distantei.
Dar putinele lucruri pe care le stim despre Haumea sugereaza ca este o entitate extrem de ciudata si importanta.
In forma de minge de fotbal aproape dezumflata, aceasta planeta pitica se invarte mai repede decat orice altceva de dimensiunea sa, pe axa proprie in doar patru ore.
Pe langa faptul ca are doua luni, Haumea are si un sistem de inele foarte slab si este acoperita aproape exclusiv cu gheata de apa cristalina, ceea ce o face un candidat excelent pentru a investiga daca ar fi putut gazdui odata viata.
„Din perspectiva astrobiologica, exista o multime de lucruri pe care inca nu le stim despre cum a inceput viata, chiar si pe Pamant, si traim aici”, a afirmat Jessica Noviello, om de stiinta la Centrul de Zbor Spatial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland.
„Inca incercam sa ne dam seama exact ce tipuri de ingrediente sunt necesare pentru a se crea viata si stim ca unul dintre cele mai importante este apa.”
Un sistem “de familie” interesant
Un alt motiv pentru care cercetatorii sunt atat de interesati sa afle mai multe despre planeta pitica Haumea este faptul ca este cel mai mare dintr-o duzina de obiecte „surori” bogate in apa, care par sa aiba orbite similare intre ele.
Pana in prezent, este singurul astfel de sistem „de familie” din Centura Kuiper, dar oamenii de stiinta precum Noviello spun ca unul dintre cele mai mari mistere ale zonei este modul in care acest sistem unic s-a reunit – inclusiv configuratia sa intriganta.
Pentru a incerca sa alcatuiasca o imagine mai clara a originilor si evolutiei planetei, Noviello si o echipa de cercetatori au folosit simulari computerizate pentru a modela miliarde de ani din istoria sa trecuta pentru a vedea ce fel de conditii ar fi putut conduce un „bebelus Haumea” la forma matura a sistemului modern.
Prin conectarea marimii, masei si vitezei de rotatie estimate pentru planeta pitica Haumea in modelul lor, cercetatorii au putut folosi aceste simulari pentru a distruge planeta si pentru a o construi de la zero cu scopul de a investiga multe dintre procesele chimice si fizice care au ajutat la dezvoltarea acesteia.
Odata ce au avut toate aceste trei aspecte, au calculat momentul unghiular al obiectului (capacitatea sa de a continua sa se roteasca) de-a lungul istoriei, presupunand ca acesta a ramas constant.
Dupa ce au rulat zeci de simulari pline cu diferite variabile si mici modificari pentru a testa modul in care fiecare variabila i-ar afecta evolutia, au venit cu cateva rezultate care pareau a fi pe drumul cel bun.
„Una dintre ideile principale este ca acesti membri ai familiei au fost doborati de o mare coliziune”, a spus Steven Desch, profesor de explorare a pamantului si a spatiului la Universitatea de Stat din Arizona.
Daca bucati din planeta pitica Haumea ar fi lovite din cauza unei intalniri intamplatoare cu un alt obiect, ar exista mult mai multe fragmente si multe dintre ele ar avea diferente in orbitele lor. “Dar nu este cazul”, noteaza Desch.
Cum a aparut planeta pitica si familia acesteia
Modelele cercetatorilor presupun ca atunci cand planetele inca se formau, Haumea s-a ciocnit cu un alt obiect, iar piesele care au zburat atunci nu sunt ceea ce se vede in familia Haumean de astazi, asa cum au sugerat alti cercetatori.
In schimb, familia a aparut mult mai tarziu, cand structura stancoasa densa a planetei s-a asezat in centru si a devenit nucleul ei, in timp ce gheata cu densitate mai usoara s-a ridicat in straturile sale exterioare.
„Efectul ca toata acea apa sa se infiltreze prin miez si sa reactioneze cu roca si sa transforme roca densa intr-o argila mai putin densa este ca umfla miezul”, a afirmat Desch.
De fapt, o parte din masa din exteriorul Haumei a fost aruncata, iar acele piese din familia Haumean au creat studiul de astazi al oamenilor de stiinta.
De asemenea, modelul lor a putut face predictii despre cantitatea de gheata de pe planeta pitica Haumea, precum si despre volumul planetei.
Cu ajutorul unui alt cod numit IcyDwarf, cercetatorii au ajuns chiar la concluzia ca, la un moment dat, Haumea era suficient de calda pentru a sustine un ocean de apa lichida in interiorul sau timp de aproximativ 250 de milioane de ani.
Desi acel ocean a inghetat de atunci, Noviello spune ca este de nepretuit sa descoperi cum ar fi putut arata originile unei alte planete, daca nu ar fi decat pentru a-i ajuta pe oameni sa descopere mai multe lumi inghetate si oceanice in viitor.
Cunoasterea diversitatii lumilor oceanice si potentialul lor pentru viata in sistemul solar ne ajuta sa punem totul in context si sa ne concentram pe cele mai bune tinte pentru observatii mai extinse pentru detectarea oricarui tip de semnaturi biologice in viitor.
Urmariti acest site – curiozitati stiinta – pentru a afla si alte lucruri noi si interesante despre universul in care traim!
Sursa: nasa.gov, popsci.com, space.com, astrowhat.com.
Foto: Konkoly Observatory/András Pál, Hungarian Astronomical Association/Iván Éder, NASA/JHUAPL/SwRI, IAA-CSIC/UHU.
Acest articol a fost sustinut de cititori ca tine.
Misiunea noastra este sa oferim publicului stiri precise si captivante despre stiinta. Aceasta misiune nu a fost niciodata mai importanta decat este astazi.
Nu putem face, insa, acest lucru fara tine.
Sprijinul tau ne permite sa pastram continutul acestui blog gratuit si accesibil. Investeste in jurnalismul stiintific donand chiar astazi.