Meteorit antic ce provine de la un nou tip de supernova

O granula de praf recuperata dintr-un meteorit antic care a cazut in Antarctica pare sa provina dintr-un loc destul de neobisnuit in spatiu si timp.

Este o bucata minuscula de mineral numit olivina, iar compozitia sa de izotopi este atat de straina incat ar fi putut fi produsa doar de o alta stea, care a murit inainte de nasterea Sistemului Solar.

Cunoscute sub numele de granule presolare, firele rare de praf sunt foarte apreciate pentru ceea ce ne pot spune despre diferitele medii stelare din galaxie si lumile care se pot forma in ea.

Din pacate, aceastea sunt greu de identificat. Sunt foarte mici, avand o dimensiune medie de doar 150 de nanometri si, de obicei, sunt adanc incorporate in roca unui meteorit.

Un meteorit cu o particula ce nu apartine Sistemului Solar

O echipa condusa de astrogeologul Nicole Nevill de la Institutul Lunar si Planetar din Houston a descoperit granulele presolare de olivina in acest meteorit antarctic folosind o tehnica numita tomografie cu sonda atomica, iar inregistrarile zdrobitoare dezvaluie o istorie fascinanta.

„Materialul creat in sistemul nostru solar are rapoarte previzibile de izotopi – variante ale elementelor cu un numar diferit de neutroni.

Particula pe care am analizat-o are un raport de izotopi de magneziu care este diferit de orice din sistemul nostru solar”, a spus Nevill, de la Curtin University din Perth, Australia.

„Rezultatele au fost literalmente in afara topurilor”, a continuat ea. „Cel mai extrem raport izotopic de magneziu din studiile anterioare ale granulelor presolare a fost de aproximativ 1.200.

Granulele din studiul nostru au o valoare de 3.025, care este cea mai mare descoperita vreodata. Acest raport izotopic exceptional de ridicat poate fi explicat doar prin formarea intr-un tip de stea descoperit recent – o supernova care arde hidrogen”.

Meteoritii sunt roci care au cazut pe Pamant dincolo de granitele noastre atmosferice; mici bucati din cosmos care vin la noi.

Acestia ne ofera o mica capsula a timpului despre momentul in care s-au format, precum si informatii detaliate despre compozitia prafului din care s-au format.

In general, acestea sunt bucati din propriul nostru sistem solar, constand din bucati de roca care s-ar fi putut forma foarte devreme in istoria sistemului solar sau bucati de la alte planete.

Din cand in cand, totusi, oamenii de stiinta au reusit sa identifice o gramada de “ceva” care nu s-a format atat de aproape de casa. Astfel de premii sunt cautate cu nerabdare pentru ceea ce ne pot spune despre spatiul din afara mediului solar.

O semnatura relevanta

Nevill si colegii ei si-au gasit granulele presolare intr-un meteorit numit Allan Hills 77307, gasit in Antarctica la sfarsitul anilor 1970.

Acest meteorit este clasificat ca o condrita carbonica – o bucata de roca bogata in carbon care s-a format in primele zile ale Sistemului Solar si, ulterior, a petrecut miliarde de ani doar stand in spatiu ca un asteroid.

Olivina, un silicat de magneziu si fier, este destul de comuna atat pe Pamant, cat si in contexte extraterestre, dar compozitia sa izotopica variaza in functie de locul in care s-a format.

Unele granule presolare pot fi identificate pe baza raporturilor izotopilor de magneziu; semnatura relevanta pentru ALH 77307 este un raport deosebit de ridicat de magneziu-25.

Cand Nevill si colegii ei au folosit tomografia cu sonda atomica pe bucati de olivina, masurand doar 400 pe 580 de nanometri (adica de aproximativ 170 de ori mai mica decat latimea unui par uman), au descoperit ca acesta continea o proportie mai mare de magneziu-25 decat oricare alt esantion masurat vreodata – mult mai mare decat orice ar putea fi produs in Sistemul Solar.

Ce s-a intamplat cu acest meteorit

Modelele sugereaza, de fapt, ca raportul observat era cel mai probabil sa fie produs intr-un fel de eveniment violent pe care Sistemul Solar nu l-a experimentat (si speram ca nu-l va experimenta niciodata) – o supernova, moartea exploziva a unei stele masive.

Apoi granulele au ramas pana la sosirea in Sistemul Solar si s-au legat in AH 77307.

„Sonda atomica ne-a oferit un intreg nivel de detalii pe care nu am putut sa-l accesam in studiile anterioare”, a afirmat fizicianul si geochimistul David Saxey de la Universitatea Curtin din Australia.

„Supernova care arde hidrogen este un tip de stea care a fost descoperit doar recent, cam in aceeasi perioada in care analizam mica particula de praf. Utilizarea sondei atomice in acest studiu ofera un nou nivel de detaliu, ajutandu-ne sa intelegem cum s-au format aceste stele.”

Asta, insa, va fi o alta lucrare, pentru alta data. Deocamdata, va trebui doar sa ne minunam de cat de adepti devin oamenii de stiinta in a gasi si analiza acul din carul cu fan de meteorit.

Cercetarea a fost publicata in The Astrophysical Journal.

Urmariti acest site – curiozitati stiinta – pentru a afla si alte lucruri noi si interesante despre universul in care traim!

Sursa: sciencealert.com, space.com, sciencedaily.com.

Credit foto: Nevill et al., ApJ, 2024.

Acest articol a fost sustinut de cititori ca tine.

Misiunea noastra este sa oferim publicului stiri precise si captivante despre stiinta. Aceasta misiune nu a fost niciodata mai importanta decat este astazi.

Nu putem face, insa, acest lucru fara tine.

Sprijinul tau ne permite sa pastram continutul acestui blog gratuit si accesibil. Investeste in jurnalismul stiintific donand chiar astazi.