Delfinii poseda un „gust al grasimii” pentru a obtine laptele mamei

Oamenii de stiinta au descoperit ca delfinii tineri au receptori specializati pentru detectarea acizilor grasi din laptele mamei lor.

Aceste descoperiri, publicate in revista Marine Mammal Science, ne ofera perspective importante asupra modului in care aceste mamifere marine cresc, se hranesc si comunica.

Noile descoperiri provoaca ipotezele anterioare despre sistemele senzoriale ale cetaceelor.

Un prim experiment

Spre deosebire de mamiferele terestre, delfinii si alte mamifere marine au capacitati olfactive limitate – simtul mirosului este in mare parte nefunctional in mediile acvatice.

Prin urmare, cercetatorii au speculat ca delfinii aveau alte moduri de a percepe imprejurimile lor si de a detecta hrana.

Grasimea joaca un rol esential in furnizarea de energie si sustinerea dezvoltarii creierului la puii de delfini, care sunt in intregime dependenti de laptele mamei lor in primele etape ale vietii.

„Am cercetat limba unui delfin tanar din Indo-Pacific si am confirmat structuri speciale care il pot ajuta sa detecteze grasimea”, a spus primul autor al studiului, Hinako Katsushima, de la Universitatea Hokkaido din Japonia.

„In partea posterioara a limbii, exista un rand de receptori gustativi in forma de V, care sunt reglati special pentru a capta acizii grasi. Acesti receptori au, de asemenea, enzime care ajuta la descompunerea grasimii, fiindu-i astfel mai usor delfinului sa o simta si sa o proceseze.”

Delfinii supusi unei noi situatii

Intr-un al doilea experiment, echipa de cercetare le-a oferit delfinilor tineri sa aleaga intre doua lichide: unul care contine lapte si celalalt o solutie tulbure.

Delfinul a aratat o preferinta neasteptata pentru solutia tulbure. Acest lucru intareste constatarea ca delfinii pot distinge intre cele doua lichide, dar cercetatorii nu sunt siguri de ce au evitat laptele.

O posibilitate este ca au considerat laptele ca fiind necunoscut – era un amestec de lapte de la doua femele – si astfel l-au evitat din cauza fricii de alimente noi, un obicei numit neofobie.

„Descoperirile noastre sugereaza ca aceasta capacitate de a detecta acizii grasi in laptele mamei lor face parte dintr-un sistem specializat de „gust al grasimii” care ar putea ajuta delfinii sa evalueze valoarea nutritionala a hranei lor”, a afirmat profesorul asistent Takashi Hayakawa tot de la Universitatea Hokkaido.

„In salbaticie, unde dietele bogate in grasimi sunt esentiale pentru supravietuire, aceasta capacitate le poate oferi delfinilor un avantaj evolutiv, permitandu-le sa aleaga lapte de inalta calitate de la mame si sa evalueze ulterior continutul nutritional al prazii lor.”

Noul studiu deschide noi cai pentru intelegerea modului in care mamiferele marine percep si interactioneaza cu mediul lor, precum si cum comunica si se hranesc in salbaticie.

Vor fi necesare cercetari suplimentare pentru a explora intregul domeniu de aplicare al acestui sistem de „gust al grasimii” si modul in care functioneaza la alte specii marine, de exemplu la balene.

Urmariti acest site – curiozitati stiinta – pentru a afla si alte lucruri noi si interesante despre universul in care traim!

Sursa: phys.org, sciencedaily.com, newsbreak.com.

Foto: Takashi Hayakawa/ Asociatia de turism Mikurashima.

Acest articol a fost sustinut de cititori ca tine.

Misiunea noastra este sa oferim publicului stiri precise si captivante despre stiinta. Aceasta misiune nu a fost niciodata mai importanta decat este astazi.

Nu putem face, insa, acest lucru fara tine.

Sprijinul tau ne permite sa pastram continutul acestui blog gratuit si accesibil. Investeste in jurnalismul stiintific donand chiar astazi.