Voyager 2 a detectat recent ceva ciudat dincolo de heliosfera

La mai mult de patru decenii de la parasirea Pamantului, sonda spatiala Voyager 2 a NASA continua sa exploreze una dintre cele mai misterioase regiuni ale vecinatatii noastre cosmice. Mult dincolo de orbita planetelor, sonda a masurat mediul din afara bulei protectoare a Soarelui – iar unele dintre observatiile sale au dezvaluit cat de ciudat poate fi spatiul interstelar.

Voyager 2 a traversat limita heliosferei in 2018, devenind una dintre cele doua nave spatiale construite de om care au prelevat direct esantioane din spatiul dintre stele. De atunci, instrumentele sale au continuat sa trimita informatii despre particule, campuri magnetice si materialul extrem de subtire care inconjoara Sistemul nostru Solar.

Ce este heliosfera?

Heliosfera este o bula gigantica creata de vantul solar, fluxul continuu de particule incarcate care curg dinspre Soare spre exterior.

Aceasta bula se extinde mult dincolo de orbita lui Pluto. La marginea sa exterioara, vantul solar intalneste in cele din urma mediul interstelar care inconjoara Sistemul nostru Solar.

Linia de delimitare este cunoscuta sub numele de heliopauza.

Traversarea ei nu inseamna ca Voyager a intrat brusc intr-un univers complet diferit. In schimb, nava spatiala s-a mutat dintr-un mediu dominat de Soare intr-unul din ce in ce mai influentat de campurile materiale si magnetice din spatiul interstelar.

Voyager 2 se afla acum in spatiul interstelar

Voyager 2 a traversat heliopauza pe 5 noiembrie 2018, la o distanta de aproximativ 120 de unitati astronomice fata de Soare.

O unitate astronomica este distanta medie dintre Pamant si Soare, ceea ce inseamna ca Voyager 2 se afla deja la aproximativ 120 de ori mai departe de Soare decat Pamantul cand a intrat in spatiul interstelar.

La aceasta distanta enorma, nava spatiala opereaza intr-un mediu pe care nicio alta sonda umana activa nu l-a studiat in acelasi mod.

Ceva ciudat despre mediu

Unul dintre cele mai interesante lucruri dezvaluite de Voyager este ca granita dintre heliosfera si spatiul interstelar este mult mai complicata decat un simplu zid.

Masuratorile efectuate de Voyager 2 au aratat modificari ale densitatii si comportamentului plasmei pe masura ce nava spatiala a traversat heliopauza.

Oamenii de stiinta se asteptau la unele diferente, dar detaliile tranzitiei au oferit noi indicii despre modul in care Soarele interactioneaza cu materia dintre stele.

Datele sugereaza ca particulele si campurile magnetice se pot comporta diferit de o parte si de alta a limitei, creand o regiune dinamica mai degraba decat o linie de demarcatie clara.

Spatiul interstelar nu este complet gol

Cand ne imaginam spatiul dintre stele, este usor sa ne imaginam un vid absolut.

In realitate, spatiul interstelar contine cantitati minuscule de gaz, praf, particule incarcate si campuri magnetice.

Materialul este incredibil de rar in comparatie cu atmosfera Pamantului, dar instrumentele sondei Voyager sunt suficient de sensibile pentru a detecta schimbari subtile.

Acest lucru face ca fiecare masuratoare sa fie valoroasa. Nava spatiala preia efectiv mostre din mediul prin care viitoarele misiuni interstelare ar putea calatori intr-o zi.

Undele plasmatice misterioase

Voyager 2 a ajutat, de asemenea, oamenii de stiinta sa studieze undele care se deplaseaza prin plasma din jurul navei spatiale.

Aceste unde pot dezvalui informatii despre densitatea materialului extrem de subtire din spatiul interstelar.

Fenomenul este deosebit de fascinant deoarece oamenii de stiinta pot folosi masuratorile navei spatiale pentru a investiga conditii care sunt aproape imposibil de reprodus direct pe Pamant.

Ceea ce pare a fi o regiune aproape complet goala este de fapt umpluta cu interactiuni minuscule intre particule si campuri magnetice.

Soarele inca are influenta

Chiar si dupa traversarea heliopauzei, Voyager 2 ramane conectata la Sistemul Solar in moduri importante.

Influenta magnetica a Soarelui se extinde departe in spatiu, iar particulele energetice provenite de la Soare pot interactiona cu mediul interstelar inconjurator.

Prin urmare, limita se comporta mai mult ca o zona de tranzitie complicata decat ca o simpla granita.

Intelegerea acestei regiuni ar putea ajuta oamenii de stiinta sa invete cum heliosfera protejeaza planetele de unele dintre particulele de inalta energie care calatoresc prin galaxia noastra.

De ce sunt importante observatiile sondei Voyager 2

Telescoapele spatiale moderne pot observa obiecte aflate la miliarde de ani-lumina distanta, dar nu pot calatori direct prin spatiul interstelar si sa il masoare.

Voyager 2 poate.

Instrumentele sale ofera masuratori directe dintr-o locatie mult dincolo de planete. Acest lucru face ca observatiile navei spatiale sa fie extrem de valoroase.

Oamenii de stiinta pot compara masuratorile Voyager 2 cu cele ale Voyager 1, care a traversat heliopauza intr-o locatie diferita, pentru a determina daca limita se comporta similar in intregul Sistem Solar.

Detecteaza Voyager 2 activitate extraterestra?

Nu exista dovezi ca Voyager 2 a descoperit viata extraterestra, o nava spatiala extraterestra sau un semnal artificial.

Observatiile „ciudate” sunt fascinante deoarece dezvaluie un comportament fizic neasteptat sau complicat in mediul dincolo de heliosfera.

Oamenii de stiinta cauta, in general, mai intai explicatii naturale, comparand cu atentie masuratorile si dezvoltand modele care pot explica ceea ce detecteaza nava spatiala.

Misterul este legat de fizica spatiului interstelar – nu de dovezi ale unei civilizatii extraterestre. O nava spatiala imbatranita inca trimite date.

Poate cea mai remarcabila parte a povestii este ca Voyager 2 inca functioneaza dupa lansarea sa in 1977. Nava spatiala a fost proiectata pentru o misiune mult mai scurta, insa a continuat sa functioneze timp de decenii.

Cu toate acestea, alimentarea cu energie electrica scade lent, iar NASA a trebuit sa opreasca instrumentele si alte sisteme de-a lungul timpului pentru a conserva energia.

In cele din urma, Voyager 2 nu va mai avea suficienta energie pentru a-si opera echipamentul stiintific sau pentru a comunica cu Pamantul.

Ce am putea invata inainte de sfarsitul misiunii?

Pana la sosirea acelei zile, oamenii de stiinta spera ca Voyager 2 va continua sa masoare mediul interstelar.

Observatiile ramase ar putea ajuta cercetatorii sa inteleaga cum se schimba heliosfera in timp, cum interactioneaza campurile magnetice de-a lungul granitei si cum se misca particulele intre Sistemul Solar si galaxia in ansamblu.

Aceste masuratori ar putea, de asemenea, sa ajute oamenii de stiinta sa se pregateasca pentru viitoare misiuni concepute sa calatoreasca si mai departe in spatiul interstelar.

Calatoria umanitatii dincolo de Soare

Calatoria sondei Voyager 2 a inceput acum aproape o jumatate de secol, cu o misiune de explorare a planetelor exterioare. Astazi, aceasta face ceva si mai extraordinar.

Nava spatiala calatoreste prin spatiul dintre stele, trimitand semnale radio slabe inapoi pe Pamant de la miliarde de kilometri distanta.

Fiecare transmisie reprezinta o alta informatie dintr-o regiune pe care omenirea abia a inceput sa o exploreze.

Indiferent ce va detecta Voyager 2 in continuare, calatoria sa ne-a schimbat deja intelegerea despre locul in care se termina Sistemul Solar – si cat de complicat este de fapt spatiul dincolo de el.

Urmariti acest site – curiozitati stiinta – pentru a afla si alte lucruri noi si interesante despre universul in care traim!

---

Sursa: blog.sciandnature.com, jpl.nasa.gov.

Foto: NASA, Merav Opher, et. Al.

---

Acest articol a fost sustinut de cititori ca tine.

Misiunea noastra este sa oferim publicului stiri precise si captivante despre stiinta. Aceasta misiune nu a fost niciodata mai importanta decat este astazi.

Nu putem face, insa, acest lucru fara tine.

Sprijinul tau ne permite sa pastram continutul acestui blog gratuit si accesibil. Investeste in jurnalismul stiintific donand chiar astazi.