Planeta unica pana acum care emana doua cozi enorme

Telescopul spatial James Webb a surprins recent o planeta care bate un nou record, deoarece din aceasta ies doua cozi enorme.

La aproximativ 880 de ani-lumina de Pamant, o exoplaneta fierbinte si dezordonata isi revarsa incet atmosfera in spatiu, creand doua cozi enorme de heliu care se intind mai mult de jumatate din lungimea stelei sale.

Aceasta este prima data cand un astfel de spectacol a fost observat vreodata, potrivit autorilor unui nou studiu. Astronomii au mai vazut exoplanete cu atmosfere infiltrate, dar de obicei doar in momente trecatoare, pe masura ce planetele tranziteaza prin fata stelelor lor gazda.

De data aceasta insa, cercetatorii au reusit sa monitorizeze continuu evadarea atmosferica a unei exoplanete pe intreaga sa orbita, oferind noi informatii despre fenomen – inclusiv indicii despre cum functioneaza, ce se intampla cu gazul pierdut si ce poate insemna acest lucru pentru evolutia planetara.

Studiul aparut recent se concentreaza pe WASP-121b, cunoscuta si sub numele de Tylos, o planeta extrema deja faimoasa pentru ciudatenii precum nori de metal vaporizat, ploi de rubine si safire si cel mai rapid jet atmosferic cunoscut stiintei.

Este un Jupiter ultra-fierbinte; o categorie de giganti gazosi extrasolari, in general similari cu Jupiter, cu exceptia faptului ca sunt mult mai aproape de stelele lor gazda si, prin urmare, mult mai fierbinti.

Ce ne spune noul studiu despre planeta Tylos

Tylos este atat de aproape de steaua sa, incat are nevoie de doar 30 de ore pentru a parcurge o orbita completa – ceea ce inseamna ca un an pe planeta Tylos este cam cat o zi pe Pamant.

Aceasta se afla putin mai aproape de steaua sa mama, pentru a fi intr-o situatie cat de cat confortabila. Radiatiile intense incalzesc atmosfera planetei la mii de grade, creand conditii extreme care permit multe ciudatenii, inclusiv evadarea in spatiu a unor gaze mai usoare, cum ar fi hidrogenul si heliul.

Evacuarea atmosferica se poate produce rapid in anumite contexte, dar este adesea un proces gradual, cu cantitati mici de gaze care se scurg. Cu toate acestea, chiar si o scurgere lenta ar putea schimba semnificativ dimensiunea si compozitia unei planete in timp si, eventual, ar putea influenta evolutia acesteia.

Cea mai mare parte din ceea ce stim despre evadarea atmosferica provine din datele colectate in timpul tranzitelor planetare, care pot dura doar cateva ore. Aceasta abordare surprinde doar o mica parte din ceea ce se intampla pe orbita unei exoplanete.

In noul studiu, cercetatorii au observat planeta Tylos timp de aproape 37 de ore consecutive folosind camera de imagine in infrarosu apropiat si spectrograful fara fante ale JWST, obtinand date fara precedent de pe mai mult de o orbita completa.

Ei au scanat traiectoria planetei Tylos pentru absorbtia heliului la lungimi de unda in infrarosu, un semnal stabilit al evadarii atmosferice. S-a constatat ca ceata de heliu se extinde mult dincolo de planeta insasi, ocupand aproape 60% din orbita planetei.

Aceasta este cea mai lunga observatie continua a evadarii atmosferice de pana acum si dezvaluie „un flux persistent si la scara larga”, scriu cercetatorii.

O ciudatenie care bate orice record

Planeta Tylos nu genereaza un singur flux. Atomii de heliu au fost observati formand doua cozi distincte, una in spatele planetei si cealalta intinzandu-se in fata ei. Ambele cozi sunt enorme, acoperind impreuna o suprafata de peste 100 de ori diametrul lui Tylos.

„Am fost incredibil de surprinsi sa vedem cat a durat scurgerea de heliu”, a spus autorul principal Romain Allart, astronom la Institutul Trottier pentru Cercetarea Exoplanetelor si la Universitatea din Montréal.

„Aceasta descoperire dezvaluie procesele fizice complexe care sculpteaza atmosferele exoplanetelor si modul in care acestea interactioneaza cu mediul lor stelar”, a adaugat Allart.

Prezenta celor doua cozi de heliu reprezinta o enigma pentru astronomi. Modelele computerizate existente pot explica o singura coada de gaze care se scurge de pe o planeta, dar le este dificil sa reconstruiasca originea cozilor duble care se intind in directii diferite.

Radiatia si vantul stelar ar putea directiona o coada sa ramana in spatele planetei, sugereaza cercetatorii, in timp ce gravitatia stelei ar putea atrage coada principala, provocand curbarea curentului in fata lui Tylos pe orbita.

Sunt necesare mai multe cercetari pentru a investiga modul in care aceste forte si alte forte influenteaza fluxurile atmosferice si pentru a fundamenta noi simulari 3D care sa modeleze mai precis fizica implicata.

Pe langa explicarea cozilor gemene de heliu ale lui Tylos, o intelegere mai profunda a pierderilor atmosferice ar putea dezvalui secrete mai ample despre evolutia planetara – inclusiv daca astfel de scurgeri de gaze pot transforma giganti gazosi masivi in planete mai mici, asemanatoare lui Neptun, sau chiar in nuclee stancoase, mai simple.

„Acum trebuie sa regandim modul in care simulam pierderea de masa atmosferica – nu doar ca un simplu flux, ci cu o geometrie 3D care interactioneaza cu steaua sa. Acest lucru este esential pentru a intelege cum evolueaza planetele si daca planetele gigante gazoase se pot transforma in roci goale.”

Urmariti acest site – curiozitati stiinta – pentru a afla si alte lucruri noi si interesante despre universul in care traim!

Sursa: sciencealert.com, space.com, nouvelles.umontreal.ca.

Credit: B. Gougeon/UdeM, NASA, ESA, and G. Bacon/STSci.

Acest articol a fost sustinut de cititori ca tine.

Misiunea noastra este sa oferim publicului stiri precise si captivante despre stiinta. Aceasta misiune nu a fost niciodata mai importanta decat este astazi.

Nu putem face, insa, acest lucru fara tine.

Sprijinul tau ne permite sa pastram continutul acestui blog gratuit si accesibil. Investeste in jurnalismul stiintific donand chiar astazi.