Nemurire biologica la anumite specii de animale

Stiati ca exista animale care sunt considerate biologic nemuritoare, o nemurire biologica care pune la indoiala intelegerea noastra despre imbatranire?

Acestea sunt animale care ar putea trai nelimitat, cu exceptia cazului in care un eveniment extern le-a eliminat (devin prada, se imbonavesc sau apar schimbari drastice in mediul lor).

Desigur, aparenta nemurire a acestor specii este conditionata de propriul nostru interval de timp de observatie.

De exemplu, scoica Ming a avut o longevitate estimata la peste 400 de ani cand a fost scoasa din ocean in 2006, la o adancime de 88 m si la aproximativ 10 km vest de varful sudic al insulei Grimsey (40 km nord de Islanda).

Scoica a fost numita de oamenii de stiinta drept Ming, deoarece s-a nascut in timpul domniei dinastiei Ming in China si a murit din cauza studiului pentru a-i determina varsta mai precis.

Oamenii de stiinta i-au rectificat varsta la 507 ani. Prin urmare, Ming s-a nascut in jurul anului 1499, la doar cativa ani dupa ce Columb a descoperit America si cu mai bine de un deceniu inainte de Reforma Bisericii Catolice de catre Martin Luther.

Poate ca ar fi trait cu sute de ani mai mult, sau poate ca ar fi murit la scurt timp dupa aceea; suntem limitati de un cadru de observatie care combina mai multi factori, cum ar fi gasirea de exemplare cu viata foarte lunga si timpul in care le putem observa.

Eternul este un termen relativ, deoarece necesita un cadru de referinta care este egal sau chiar mai durabil decat evenimentul local caruia ii este atribuit un astfel de adjectiv, iar acesta este un paradox.

Prin urmare, ne vom limita sa spunem ca aceasta nemurire se refera la durate de viata mult mai lungi decat durata de viata actuala a unei fiinte umane obisnuite.

Am fost martorii acestor „vesnicii relative” in raport cu ale noastre si putem invata multe din ele. Primul lucru pe care il putem invata: este posibil sa traim mult mai mult. Sa ne uitam la cateva exemple.

Viermele Planaria

Planariile sunt un tip de viermi care se gasesc peste tot in lume si au o capacitate nelimitata de a regenera celulele stem, putandu-se regenera daca acestea se impart in doua.

Universitatea din Nottingham a publicat un studiu privind potentiala nemurire a acestora, care se bazeaza aparent pe prezenta unei enzime numita telomeraza, care previne scurtarea telomerilor.

Telomerii sunt capetele cromozomilor, care ajuta la protejarea ADN-ului. Cand celula se imparte in doua (proces cunoscut sub numele de mitoza) si cromozomii se reproduc, telomerii se scurteaza usor deoarece diviziunea nu ajunge la varful cromozomului.

Telomerii mai scurti scurteaza durata de viata, deoarece celula se reproduce progresiv mai putin eficient. Aceasta deficienta de replicare este responsabila de imbatranirea unui organism viu.

Lucrarile anterioare au aratat deja ca telomerii au fost pe deplin conservati prin activitatea telomerazei.

La majoritatea organismelor care sunt produse prin mecanisme sexuale, aceasta enzima este activa numai in timpul dezvoltarii timpurii a organismelor produse. Astfel, in timp, telomerii incep sa se micsoreze in dimensiune.

Un studiu condus de Dr. Aziz Aboobaker a prezis ca viermele Plenaria isi mentine activ terminatiile cromozomiale in celulele stem adulte, ceea ce ar duce la nemurire, cel putin teoretic.

Acest lucru a motivat un studiu, al carui scop a fost de a identifica o versiune „planariana” a genei care codifica aceasta enzima si de a opri activitatea acesteia.

Acest lucru ar duce la o scadere a telomerului, ceea ce ar dovedi ca aceasta este intr-adevar gena responsabila pentru aceasta functie.

Oamenii de stiinta au reusit apoi sa masoare cu incredere activitatea si lungimea telomerilor rezultati si au descoperit ca viermii asexuati cresc activitatea acestei gene atunci cand se regenereaza, permitand celulelor stem sa-si mentina telomerii pe masura ce se divid pentru a inlocui tesuturile lipsa.

Dr. Aboobaker a concluzionat: „Viermii planari asexuati demonstreaza potentialul de a mentine lungimea telomerilor in timpul regenerarii. Datele noastre satisfac una dintre predictiile despre ce ar fi nevoie ca un animal sa fie potential nemuritor.

Urmatoarele obiective pentru noi sunt sa intelegem mecanismele mai detaliat si sa intelegem mai multe despre modul in care poate evolua un animal nemuritor.”

Turritopsis dohrnii, meduza a carei nemurire i-a surprins pe cercetatori

Asa-numita “meduza nemuritoare” – sau Turritopsis dohrnii – locuieste in apele Marii Mediterane si ale Marii Japoniei.

Este foarte mica, de aproximativ 4,5 mm latime si inaltime si ii place sa manance plancton, oua de peste si moluste mici.

A fost descoperita in anii 1880 in Marea Mediterana, iar acum poate fi gasita in multe alte locuri din cauza apelor uzate aruncate de nave.

Viata acestei meduze se dezvolta intr-un ciclu care poate fi prelungit la infinit; isi poate reporni ciclul de viata.

Confruntata cu o amenintare de mediu sau fizica, boala sau imbatranire, aceasta se transforma intr-o etapa anterioara a vietii, etapa polipului.

Acest lucru le permite indivizilor din specie sa se perpetueze intr-un proces constant de imbatranire si intinerire, o nemurire biologica interesanta, proces celular cunoscut sub numele de transdiferentiere.

Transdiferentierea are loc atunci cand o celula adulta specializata complet formata – nu o celula stem – devine un alt tip de celula adulta. Acest proces poate fi indus chimic, desi mecanismul sau ramane un mister pentru stiinta.

In plus, atunci cand meduza revine la stadiul de viata anterior ca polip, creeaza mai multe organisme cu acelasi cod genetic, astfel incat pe masura ce se intinereste, se cloneaza si ea insasi.

Homarul American

Homarul american isi mentine o capacitate impresionanta de a se regenera chiar si la batranete si longevitatea sa poate fi legata de comportamentul ADN-ului sau, din acelasi motiv ca si planarele: prezenta enzimelor telomeraze.

Studiul din 1998 a aratat ca la homarul american, telomeraza se gaseste in toate organele sale, unde se presupune ca ajuta la mentinerea conditiilor celulelor tinere originale pentru o perioada mai lunga de timp.

Cu toate acestea, homarii nu sunt nemuritori deoarece cresterea nedeterminata ii obliga sa reinnoiasca periodic si constant exoscheletul care ii protejeaza si care, odata format, nu isi schimba dimensiunea.

La un anumit moment al vietii homarului, efortul metabolic sau cantitatea de energie necesara pentru a-si schimba cochilia depaseste propriile posibilitati, facandu-i sa moara, uneori de epuizare, iar alteori de prabusirea propriei armuri.

Exista si specii care, desi nu au o nemurire biologica, au o capacitate uimitoare de regenerare a corpului, cum este cazul celebrului axolotl Mexican (salamandra).

Apa, fundamentala pentru viata si nemurire

Este important de retinut ca majoritatea acestor specii longevive traiesc sub apa. Ce ne spune acest lucru despre importanta si rolul apei?

Stim ca apa este fundamentala pentru viata, desi rolul ei pare a fi mult mai important decat ceea ce este deja cunoscut.

De exemplu, laureatul Nobel Luc Montagner a raportat ca apa are memorie (vezi documentarul aici).

Lucrarile Dr. Gerald Pollack despre apa EZ (zona de excludere), care este apa structurata in apropierea interfetelor hidrofile, constata ca regiunea EZ este incarcata negativ.

Pollack emite, de asemenea, ipoteza ca atunci cand lumina straluceste pe apa EZ, aceasta determina separarea sarcinilor pozitive si negative si cresterea regiunii apei EZ, devenind un fel de condensator modulabil, ceea ce ne face sa ne gandim la aceasta regiune ca la un fel de dispozitiv electronic.

Ar putea rezulta astfel ca unele faze ale apei ar putea functiona ca un cristal lichid si ar avea capacitati de stocare a memoriei?

Comportamentul cristalelor lichide a fost deja raportat in apa prin studii efectuate la Universitatea din Stockholm.

„A fi capabili sa intelegem apa la nivel molecular, urmarind modificarile retelei de legaturi de hidrogen, poate juca un rol major in activitatea biologica” – Fivos Perakis, profesor asistent in fizica la Universitatea din Stockholm.

Aceste caracteristici noi ale apei ar putea avea implicatii semnificative pentru mecanismele de baza care explica viata si longevitatea sistemelor vii, o nemurire biologica cu alte cuvinte.

Urmariti acest site – curiozitati stiinta – pentru a afla si alte lucruri noi si interesante despre universul in care traim!

Sursa: resonancescience.org, discoverwildlife.com, academic-accelerator.com, phys.org.

Credit foto: Museo Nacional de Historia Natural.

Acest articol a fost sustinut de cititori ca tine.

Misiunea noastra este sa oferim publicului stiri precise si captivante despre stiinta. Aceasta misiune nu a fost niciodata mai importanta decat este astazi.

Nu putem face, insa, acest lucru fara tine.

Sprijinul tau ne permite sa pastram continutul acestui blog gratuit si accesibil. Investeste in jurnalismul stiintific donand chiar astazi.